Nu stiu cum e la tine, dar la mine e asa cum povestesc..intre marsarier si viteza intai, nu e decat o piedica care trebuie ridicata...si am tendinta sa ridic piedica, din joaca, din inconstienta, din dorinta..
Dar nu o fac..stiu ca am sa plec de pe loc, orice as alege, dar in secunda care a mai ramas la semafor, aleg sa merg inainte..pentru ca asa trebuie, asa e firesc, asa spune regula..
stiu ca in fata, am un drum, o destinatie la care trebuie sa ajung..pe drumul lung, pe drumul scurt, pe drumul stiut sau pe drumul ratacit, mai devreme sua mai tarziu ajung acolo..daca dau cu spatele..ma lovesc si am auzit eu ca nu e asa placut, ba mai mult..am experimentat si eu candva si nu am reusit decat sa ma zdruncin..
Am lovit persoane si am fost lovita de persoane, au ramas urme sau doar amintiri.. stiu ce ar trebui sa fac, dar nu stiu inca sa ma feresc asa cum trebuie, pentru ca nu m-a invatat nimeni..incep sa ma obisnuiesc si imi dispare simtul practic..stiu doar ca exista o ordine..atunci cand imi dau seama ca intre marsarier si viteza intai mai sunt inca 4 trepte pe care trebuie sa le descopar..trepte care te ajuta sa mergi tot inaninteeeeeeeee...
>Nu intotdeauna se termina asa cum ai vrea tu sa se termine!<
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Of delia, mesajele subliminale sunt de o profunzime deosebita si totusi duc intr-o zona greu accesibila, indoielnica. Daca tot ti-ai facut blog, ce ar fi sa vorbesti deschis? asa o sa reusesti sa te intelegi pana si tu mai bine! ;))) glumesc (adevarul e ca ma plictiseam rau cand ti-am facut comul asta!)
RăspundețiȘtergereScuze dintr-o viteza prea mare am scris Delia cu "d" mic!
RăspundețiȘtergeream sa ma reapuc de scris..:)..uneori profund uneori superficial, dar mereu real..:)
RăspundețiȘtergere