Viata merge inainte nu inapoi!

Nu stiu cum e la tine, dar la mine e asa cum povestesc..intre marsarier si viteza intai, nu e decat o piedica care trebuie ridicata...si am tendinta sa ridic piedica, din joaca, din inconstienta, din dorinta..

Dar nu o fac..stiu ca am sa plec de pe loc, orice as alege, dar in secunda care a mai ramas la semafor, aleg sa merg inainte..pentru ca asa trebuie, asa e firesc, asa spune regula..
stiu ca in fata, am un drum, o destinatie la care trebuie sa ajung..pe drumul lung, pe drumul scurt, pe drumul stiut sau pe drumul ratacit, mai devreme sua mai tarziu ajung acolo..daca dau cu spatele..ma lovesc si am auzit eu ca nu e asa placut, ba mai mult..am experimentat si eu candva si nu am reusit decat sa ma zdruncin..

Am lovit persoane si am fost lovita de persoane, au ramas urme sau doar amintiri.. stiu ce ar trebui sa fac, dar nu stiu inca sa ma feresc asa cum trebuie, pentru ca nu m-a invatat nimeni..incep sa ma obisnuiesc si imi dispare simtul practic..stiu doar ca exista o ordine..atunci cand imi dau seama ca intre marsarier si viteza intai mai sunt inca 4 trepte pe care trebuie sa le descopar..trepte care te ajuta sa mergi tot inaninteeeeeeeee...

>Nu intotdeauna se termina asa cum ai vrea tu sa se termine!<

Motor Diesel

Nici nu ma asteptam sa fie altfel...

Ca de obicei, inceputul e cel mai greu...ma chinui de cateva zile sa imi pun ordine in idei ca sa pot scrie ceva care sa imi placa, ceva care sa iti placa si tie pentru ca stiu ca o sa ai o parere, nu te poti abtine..

Am ales sa imi fac blog nu ca sa socializez online, nici ca sa fiu la moda si in nici un caz nu o sa imi fac cont pe facebook acum ca mi-am facut blog.. O sa scriu de cate ori vreau eu, si cum vreau eu si tu o sa judeci si pe mine nu o sa ma intereseze si o sa ajung sa vad ce interesant e sa ai blog atunci cand exista mister. Probabil mai sunt si alte motive pentru care ar trebui sa fiu fascinata ca am blog, dar o sa ma chinui sa le descopar pe parcurs.
Am sa scriu urat si trist (asa cum e vremea afara acum) atunci cand o sa ma simt si eu urata si trista si cand lumea din jur o sa mi se para urata si trista si totusi am sa scriu frumos de fiecare data. Deja nu intelegi ce vreau sa spun, nu?
Am sa scotocesc si n-am sa inventez.. dar cate adevaruri o sa spun, numai eu blogul si garsoniera mea mica o sa stim..

Inca sunt la inceput si inca descopar cu nu foarte multa rabdare ce am de facut.. vreau doar sa duc la final, inceputul!